tocmág (-gi), s. m. – Pastă făinoasă, tăițel. – Var. togmag. Mr. tumagiu. Tc. (per.) tutmac (Bogrea, Dacor., IV, 853), cf. rus. tukmačĭ (Vasmer, III, 150). Der. din mag. tögmag „sămînță de dovleac” (Scriban, Arhiva, 1913, 237) este improbabilă și a fost părăsită de autor. În Mold. – Der. tocmăgel (var. togmăgel), s. m. (ciupercă din genul Clavaria). Vezi definitia »

dușág (-guri), s. n. (Mold.) Saltea. Tc. düșek (Scriban). Vezi definitia »

PAG², -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. Vezi definitia »

BORCEÁG, (1) s. m., (2) borceaguri, s. n. 1. S. m. Numele a două plante: a) măzăriche; b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie și cu fructe în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2. S. n. Amestec de măzăriche sau de mazăre furajeră cu o cereală păioasă, folosit ca nutreț. – Din bg. borčak. Vezi definitia »

BABADAG 1. Podișul Babadagului, pod. în Dobrogea de Nord, cu direcția interfluviilor NV-SE, între rîurile Taița (la N) și Slava (la S), format din depozite cretacice marno-grezoase. Alt. med.: 250 m; așt. max.: 401 m. 2. Liman fluvio-marin în N pod. cu același nume, la V de L. Razim; 24,7 km². În el se varsă rîurile Taița și Taița. Ad. max.: 3,5 m. Bază piscicolă. 3. Oraș în jud. Tulcea, situat în Pod. Babadagului, în apropierea lacului cu același nume; 10.434 loc. (1991). Expl. de gresii și calcare. Ind. alim. (produse lactate, zahăr) și de prelucr. a lemnului ( mobilă). Geamie și monumentul funerar al lui Sari Saltîc (sec. 15), mausoleul lui Ali-Gaza Pașa (sec. 17), casa Panaghie (sec. 19). Atestat din sec. 13, prin 1330 a fost vizitat de Ibn Battuta. Vezi definitia »