ÍRIS, (I) irisuri, s. n., (II) iriși, s. m. I. S. n. 1. Membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se găsește pupila. 2. Diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumină care pătrunde în instrument. II. S. m. (Bot.) Stânjenel. – Din fr., lat. iris. Vezi definitia »

MEDJLÍS s.n. Denumirea dată parlamentului sau uneia dintre camere în unele țări din Orient. [< fr. medjliss, pers. medjlis]. Vezi definitia »

VÉRMIS s.n. Regiune mediană a cerebelului, situată între cele două emisfere ale acestuia. [< lat., fr. vermis]. Vezi definitia »

ÉPULIS s.n. (Med.) Tumoare inflamatorie a mucoasei gingivale. [< fr. épulis, cf. gr. epi – pe, oulon – gingie]. Vezi definitia »

ENTÁSIS s. n. (arhit.) partea îngroșată a fusului unei coloane galbate. (< fr. entasis) Vezi definitia »