TASICHINEZÍE s.f. (Med.) Tendință irezistibilă de a se mișca, de a alerga, care se observă la psihopați. [Gen. -iei. / < fr. tasikinésie, cf. gr. tasis – tendință, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

CEREBROTONIE (‹ fr.) s. f. Componentă temperamentală caracterizată prin: tensiune nervoasă, înclinare spre meditație, conduită contradictorie, îndepărtare de contactele sociale. ♦ C. cronică = c. asociată cu tulburări funcționale ca: insomnie, oboseală cronică. Vezi definitia »

CUMULÁȚIE, cumulații, s. f. (Rar) Cumulare. – Din lat. cumulatio, fr. cumulation. Vezi definitia »

AFERENTÁȚIE s. f. Transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la neuroni centrali. – Din fr. afférentation. Vezi definitia »

RADIOSCOPÍE s. f. examinare vizuală a unui corp opac prin proiectare pe un ecran fluorescent a unui fascicul de raze X care străbat acel corp. ◊ imaginea obținută. (< fr. radioscopie) Vezi definitia »