MARÚFLU s. n. clei special, de origine organică sau sintetică, extras din semințele de secară, adeziv foarte puternic. (< fr. maroufle) Vezi definitia »

VÍNCLU s.n. 1. Echer pentru trasat unghiuri; colțar. 2. Bară metalică profilată în formă de L, cu aripi egale sau neegale; cornieră. [< germ. Winkel]. Vezi definitia »

TÉMPLU, temple, s. n. Edificiu special amenajat pentru practicarea unui cult religios (mozaic, budist etc.). – Din lat. templum, fr. temple. Vezi definitia »

CONTRATÍTLU s.n. Titlul general al unei opere mai întinse ori al unei serii de mai multe volume, apărute fiecare cu titlu separat. [Et. incertă]. Vezi definitia »

TENÁCLU s. n. portmanuscris. (< germ. Tenakel) Vezi definitia »