EPIGLÓTĂ, epiglote, s. f. Membrană fibrocartilaginoasă așezată în partea superioară a laringelui, care astupă glota în momentul înghițirii, pentru a împiedica pătrunderea alimentelor pe căile respiratorii. – Din fr. épiglotte. Vezi definitia »

METASTRUCTÚRĂ s. f. (chim., fiz.) rețea cristalină parțial distrusă, în care scheletul rețelei inițiale se mai păstrează încă, dar în care câmpul de forțe e perturbat și regula valențelor, strict respectată la structurile de echilibru, nu mai e verificată. (< meta- + structură) Vezi definitia »

TERMOGRÁMĂ s. f. curbă de înregistrare grafică a variațiilor de temperatură obținută pe termograf. (< fr. thermogramme) Vezi definitia »

năpădeálă, năpădéli, s.f. (înv.) 1. năpădire. 2. cuprindere din toate părțile, învăluire; năpădire. Vezi definitia »

BAGATÉLĂ s.f. 1. Lucru neimportant; fleac, nimic. ♦ Obiect de mică valoare. 2. Piesă muzicală scurtă, compusă pe o temă ușoară. [Var. bagatel s.n. / < fr. bagatelle, it. bagatella]. Vezi definitia »