CAVALÉT, cavalete, s. n. 1. Postament pe care se așază ambarcațiile la bordul unei nave sau pe uscat. 2. Suport de lemn care se fixează provizoriu pe cofrajul unui planșeu de beton și pe care se sprijină dreptarul cu care se face nivelarea planșeului după turnarea betonului. – Din it. cavalletto. Vezi definitia »

HOLOGAMÉT s. m. celulă nediferențiată, cu rol de gamet, la protozoare. (< fr. hologamète) Vezi definitia »

BIZET [bizé], Georges (1838-1875), compozitor francez. Unul dintre creatorii operei naționale franceze. Stilul său vădește expresivitate melodică, forță dramatică, bogăție a armoniei și a ritmului, strălucire a coloritului orchestral („Pescuitorii de perle”, „Carmen”, „Djamileh”). Vezi definitia »

ASCÉT, -Ă s. m. f. 1. cel care practică ascetismul; pustnic. 2. (fig.) om care își impune o viață austeră și retrasă. (< fr. ascète) Vezi definitia »

GLET s. n. strat de var amestecat cu ipsos, care se întinde pe o tencuială pentru a obține o suprafață netedă. (< germ. Glätte) Vezi definitia »