MOTÉT, motete, s. n. Compoziție muzicală polifonică, în care fiecare voce își are melodia sa, uneori și text propriu. – Din fr. motet. Vezi definitia »

RUȘFÉT, rușféturi, s.n. (Turcism învechit) ~ [Var.: ~, rășfét s.n.] Vezi definitia »

TRINCHÉT s. m. catargul de la proră al unei nave; arbore mic. (< it. trinchetto) Vezi definitia »

PARCHÉT, parchete, s. n. I. Pardoseală executată prin îmbinarea între ele (în formă de desene geometrice) a unor piese din lemn tare (stejar, fag etc.) prelucrate special; fiecare dintre piesele de lemn (înguste și scurte) folosite la executarea acestui tip de pardoseală. II. Fiecare dintre suprafețele în care este împărțită o pădure în vederea exploatării ei raționale; p. ext. suprafață de teren pe care s-a făcut o tăiere într-o pădure. III. Instituție judiciară care funcționează pe lângă unele instanțe judecătorești, cu atribuția de a exercita acțiunea penală și de a susține acuzarea la judecarea proceselor penale; membrii acestei instituții; local în care funcționează această instituție. – Din fr. parquet. Vezi definitia »

EPITÉT s. n. figură de stil constând în alăturarea unui cuvânt de un altul pentru a-l lămuri, a-l determina cât mai nuanțat. ◊ calificativ. (< fr. épithète, lat. epithetum, gr. epitheton) Vezi definitia »