ORÂNDUIÁLĂ, orânduieli, s. f. 1. Rânduială, ordine, întocmire, organizare. ◊ Loc. adv. Cu orânduială = în mod organizat, cu rost. ◊ Loc. vb. A pune în (bună) orânduială sau a pune orânduială = a orândui. 2. (Înv.) Hotărâre, dispoziție, ordin; (concr.) act care conține o hotărâre. 3. Orânduire socială. [Pr.: -du-ia-] – Orândui + suf. -eală. Vezi definitia »

MIOGRÁMĂ, miograme, s. f. (Med.) Diagramă a contracției musculare obținută la miograf. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myogramme. Vezi definitia »

SUMÁBILĂ, sumabile, adj. (Mat.; despre o funcție) Integrabilă; (despre o serie) convergentă. – Din fr. sommable (după sumă). Vezi definitia »

PÁPĂ s. m. șeful bisericii romano-catolice (și al statului Vatican). (< lat. papa) Vezi definitia »

BRONHOGRÁMĂ s. f. clișeu obținut prin bronhografie. (< fr. bronchogramme) Vezi definitia »