ILOTÍSM s. n. (Livr.; în antichitate) Condiție, stare a unui ilot. ♦ Fig. Stare de asuprire, de ignoranță. – Din fr. ilotisme. Vezi definitia »

HILOZOÍSM s. n. Teorie potrivit căreia întreaga materie ar fi vie, însuflețită, având capacitatea de a simți și de a gândi. – Din fr. hylozoïsme. Vezi definitia »

UNITARIANÍSM s. n. Doctrină creștină reformată apărută în secolul al XVI-lea în unele țări europene. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. unitarianisme, engl. unitarianism. Vezi definitia »

FAGEDENÍSM s. n. extensiune în profunzime sau la suprafață a unei ulcerații. (< fr. phagédénisme) Vezi definitia »

BULEVARDÍSM s.n. Atitudine bulevardieră. [Et. incertă]. Vezi definitia »