scărpuitór, scărpuitoáre, s.n. (reg.) instrument de fier cu zimți, cu care se scărpuiește lemnul pentru a face să adere cleiul. Vezi definitia »

TIRALIÓR s. m. (în trecut) soldat din infanterie însărcinat cu misiunea de cercetare. (< fr. tirailleur) Vezi definitia »

RĂBDĂTÓR, -OÁRE, răbdători, -oare, adj. 1. Care suportă cu tărie (și fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale. ♦ (Despre lucruri) Rezistent, durabil. 2. Perseverent, stăruitor, tenace. – Răbda + suf. -ător. Vezi definitia »

REDÁCTOR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care scrie, întocmește (un act, un articol). ◊ scriitor, publicist care redactează o carte, un ziar etc. 2. cel care pregătește manuscrisele pentru a putea fi publicate. (< fr. rédacteur) Vezi definitia »

săcuitór, săcuitóri, s.m. (înv.) jefuitor, prădător. Vezi definitia »