Definita cuvantului ancoră
ÁNCORĂ s. f. 1. piesă grea, metalică, în formă de cârlige ascuțite, pentru a fixa o navă. 2. cablu care întărește anumiți stâlpi, construcții înalte etc. ◊ piesă de oțel care întărește legătura dintre elementele unei construcții. (< it., lat. ancora)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu ancoră
SUBINTENDÉNȚĂ s.f. (Mil.) Serviciu în subordinea intendenței. [După fr. sous-intendance]. Vezi definitia »
PROTEOLÍZĂ s. f. descompunere a proteinelor sub acțiunea enzimelor. (< fr. protéolysse) Vezi definitia »
PSITACÓZĂ s. f. boală infecțioasă virotică a papagalilor, transmisibilă și omului, sub forma unei pneumonii. (< fr. psittacose) Vezi definitia »
CÁRCERĂ s.f. Încăpere în închisori, folosită pentru închiderea unui deținut sub un regim aspru. ♦ (Ieșit din uz) Încăpere (în forma și de mărimea unui dulap) unde se închideau militarii și elevii pedepsiți în cazărmi și în școli. [< lat. carcer, cf. it. carcere]. Vezi definitia »
după prep. – 1. În urma (exprimă succesiunea în timp). – 2. În urmă, în spate (exprimă succesiunea în spațiu). – 3. Pentru (exprimă obiectivul acțiunii). – 4. Prin (exprimă mijlocul sau instrumentul). – 5. După, conform (exprimă o identitate). – Mr. după, dupu, dipă, megl. dipu, istr. dupę. Lat. de post (Diez, I, 326; Pușcariu 559; Densusianu, Hlr., I, 172; Candrea-Dens., 1425), cf. it. dopo. În limbajul curent se confundă uneori cu de pe, ceea ce a produs forma hibridă dupre „de” sau de peste, cu var. incorecte dupe și după. Cf. Moser, 424-25. Vezi definitia »