ACOLÍT, acoliți, s. m. 1. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acțiune, într-un domeniu de activitate). ♦ Părtaș la uneltiri și acțiuni criminale. 2. Slujitor din clerul inferior, azi numai în biserica romano-catolică. – Fr. acolyte. Vezi definitia »

ENGASTRIMÍT s.m. (Rar) Ventriloc. [< fr.engastrimythe, cf. gr. en – în, gaster – abdomen, mythos – cuvânt]. Vezi definitia »

PUTREGĂÍT, -Ă, putregăiți, -te, adj. (Rar) Putrezit. – V. putregăi. Vezi definitia »

ÎNDOBITOCÍT, -Ă, îndobitociți, -te, adj. Care și-a pierdut facultățile intelectuale și morale; prostit. – V. îndobitoci. Vezi definitia »

OȚELÍT, -Ă, oțeliți, -te, adj. 1. (Despre obiecte de metal) întărit prin călire; călit. ♦ Cu aspect de oțel; oțeliu. 2. Fig. Întărit, fortificat, călit; încercat. – V. oțeli. Vezi definitia »