TRANSPOZÍȚIE s.f. Transpunere. ♦ (Mat.) Permutare în care toate elementele, în afară de două (care se schimbă unul în celălalt), rămân neschimbate. ♦ (Chim.) Schimbare a poziției unor atomi sau a unor radicali dintr-o moleculă, pentru a forma un izomer. ♦ (Muz.) Schimbarea tonalității unei compoziții. [Gen. -iei. / cf. fr. transposition, lat. transpositio]. Vezi definitia »

mândráie s.f. (reg.) vacă mare, frumoasă. Vezi definitia »

AFEMÍE s.f. Imposibilitate de a vorbi. [< fr. aphémie, cf. gr. a – fără, phemi – eu vorbesc]. Vezi definitia »

ZOOPSIHOLOGÍE s. f. Ramură a psihologiei care studiază fenomenele psihice la animale (instinctele, deprinderile, senzațiile, emoțiile, memoria etc.); psihologie animală. – Din fr. zoopsychologie. Vezi definitia »

ESTIMÁȚIE s. f. estimare. ♦ teoria ~țiilor = capitol al statisticii matematice care studiază estimațiile. (< fr. estimation, lat. aestimatio) Vezi definitia »