NEȘTIÍNȚĂ s. f. 1. Faptul de a nu ști, de a nu avea știință de ceva; situație în care se află cel care nu știe ceva, nu are știință de ceva. ◊ Neștiință de carte = analfabetism. 2. Lipsă de cultură, ignoranță; p. ext. obscurantism. – suf. -Ne-- + știință. Vezi definitia »

posmoágă s.f. sg. (reg.) persoană ridată, zbârcită; om bătrân, lipsit de puteri, neputincios, prăpădit, hodorogit; poșmogea. Vezi definitia »

ÁURĂ s. f. 1. Boare, adiere. 2. (Neobișnuit) Nimb, aureolă (1). 3. Stare premergătoare crizei, într-o boală, mai ales în epilepsie. – Lat. lit. aura. Vezi definitia »

SÁLĂ s.f. 1. Încăpere mare destinată spectacolelor, unor manifestări sportive etc. ♦ Totalitatea persoanelor adunate într-o sală (1). 2. Încăpere mare într-un apartament; antreu, vestibul. 3. Coridor. [< fr. salle, cf. germ. Saal]. Vezi definitia »

ȘTÍMĂ s. f. (muz.) extras, dintr-o partitură generală, a notelor scrise pentru partida fiecărui interpret. (< germ. Stimme) Vezi definitia »