CECITÁTE s. f. 1. slăbire a capacității vizuale; orbire. ♦ ~ psihică = pierdere a capacității de a recunoaște obiectele cu ajutorul văzului; ~ verbală = alexie. 2. (fig.) orbire intelectuală. (< fr. cécité, lat. caecitas) Vezi definitia »

LOCVACITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea, pornirea, obișnuința de a fi locvace; limbuție. – Din fr. loquacité, lat. loquacitas, -atis. Vezi definitia »

FIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi fiabil; siguranță în exploatare. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiabilité. Vezi definitia »

múnte (múnți), s. m. – Ridicătură de pămînt mai mare decît dealul; lanț montan. – Mr., istr. munte, megl. munti. Lat. montem (Pușcariu 1128; Candrea-Dens., 1169; REW 5664), cf. it., sp., port. monte, prov., fr. mont, cat. munt. Se folosește în Trans. cu sensul special de „pășune”, cf. sp. monte „pădure”. – Der. Muntenia s. f. (Valahia); muntean, adj. (de la munte); muntean, s. m. (locuitor al Munteniei); muntenesc, adj. (muntean, valah); muntenește, adv. (ca în Valahia); muntenism, s. n. (particularitate lingvistică din Muntenia); munticel, s. m. (colină), cf. muncel; muntar, s. m. (Trans., mulgător de vaci și oi care pasc); muntos, adj. (de munte), pe care Pușcariu 1229 îl derivă direct din lat. montuōsus. – Din rom. provine pol. multanka „flaut”, din numele propriu muntenia (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Candrea, Elemente, 403). Vezi definitia »

INDUCTIVITÁTE s.f. (Fiz.) Inductanță. [< fr. inductivité, germ. Induktivität]. Vezi definitia »