bonóm (-mă), adj. – Blînd, blajin. Fr. bonhomme. – Der. bonomie, s. f., din fr. bonhomie. Vezi definitia »

CITOCRÓM, citocromi, s. m. (Biol.) Proteină complexă având un rol determinant în realizarea respirației celulare. – Din fr. cytochrome. Vezi definitia »

SPONGIOBLASTÓM s. n. gliom analog cu glioblastomul, în creier și în măduva spinării. (< fr. spongioblastome) Vezi definitia »

RITIDÓM, ritidomuri, s. n. Strat extern al scoarței arborilor bătrâni, alcătuit din țesuturi moarte care se desprind în lamele subțiri. – Din fr. rhytidome. Vezi definitia »

pom (pómi), s. m. – 1. Arbore fructifer. – 2. Brad de Crăciun. – 3. Creangă care la înmormîntările tradiționale reprezintă arborele-vieții și trecerea pe lumea cealaltă. – Mr., megl. pom. Lat. pōmus (Pușcariu 1349; Candrea-Dens., 1419; REW 6645), cf. poamă. – Der. pomet (var. pomăt, mr. pomet), s. n. (cantitate de fructe; livadă), care poate reprezenta direct lat. pōmētum (Pușcariu 1350; Candrea-Dens., 1420; REW 6642), cf. it. pometo; împomat, adj. (plantat); pomușel, s. m. (mușchi, Bryum argenteum); pomărit, s. n. (arboricultură). Der. neol. pomicultor, s. m., din fr. pomiculteur; pomicultură, s. f. (arboricultură); pomolog, s. m. (arboricultor); pomologie, s. f. (arboricultură). Vezi definitia »