SARCOMIÓM s. n. miosarcom. (< fr. sarcomyome) Vezi definitia »

GLAUCÓM s.n. Boală a ochilor caracterizată prin creșterea tensiunii intraoculare. [Pron. glau-com, pl. -oame. / < fr. glaucome, cf. gr. glaukoma < glaukos – verde]. Vezi definitia »

BERGSTRÖM, Sune K. (1916-2004), biochimist suedez. Cercetări privind mecanismele biochimice ale acțiunii heparinei, autooxidarea, formarea și metabolizarea acizilor biliari și a colesterolului. A izolat, a stabilit structura și a descris acțiunea prostaglandinelor. Premiul Nobel pentru medicină și fiziologie (1982), împreună cu B.I. Samuelsson și J.R. Vane. Vezi definitia »

CENTROSÓM, centrosomi, s. m. Corpuscul granular sau în formă de bastonaș, înconjurat de o zonă de protoplasmă, care apare la reproducerea indirectă a celulei animale și în celulele unor plante inferioare din încrengătura talofitelor. – Fr. centrosome. Vezi definitia »

ANTIATÓM s.m. Atom ipotetic, format din antinucleu, în jurul căruia se găsesc electroni pozitivi. [< fr. antiatome]. Vezi definitia »