DIDACTOGENÍE s.f. (Med.) Stare patologică de anxietate și depresiune, întâlnită la unii elevi ca urmare a greșelilor didactice ale educatorilor. [< didactic, după iatrogenie]. Vezi definitia »

DISOREXÍE s.f. (Med.) Perturbare a poftei de mâncare. [Gen. -iei. / < fr. dysorexie, cf. gr. dys – dificil, orexis – poftă]. Vezi definitia »

țăcălíe, țăcălíi, s.f. (reg.) 1. frigare, țaglă. 2. (la pl.) stinghii, surcele. 3. vârf (ascuțit) de deal. 4. persoană cu chelie. Vezi definitia »

OFTALMOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu fiziologia și cu patologia ochilor și a anexelor acestora. – Din fr. ophtalmologie. Vezi definitia »

AUTOIRONÍE s. f. ironie la adresa propriei persoane, opere etc. (< auto¹- + ironie) Vezi definitia »