CONVERGÉNT, -Ă, convergenți, -te, adj. Care converge. ◊ Lentilă convergentă = lentilă convexă care adună într-un singur focar razele care o străbat. ♦ (Mat.; despre un șir infinit de numere) care tinde către un anumit număr finit, numit limită. – Din fr. convergent, lat. convergens, -ntis. Vezi definitia »

RECLAMÁNT, -Ă, reclamanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care face o reclamație. 2. Persoană care se adresează justiției pentru a i se recunoaște un drept, pentru a obține repararea unei pagube etc. – Din fr. réclamant. Vezi definitia »

IREDÉNT, -Ă, iredenți, -te, adj. (Rar) Care aparține iredentismului, privitor la iredentism, care propagă, susține iredentismul; iredentist (2). – Din it. irredento. Vezi definitia »

APARÉNT, -Ă I. adj. 1. nereal, imaginar; fals. 2. evident, vizibil. II. adv. în aparență. (< fr. apparent, lat. apparens) Vezi definitia »

ASENTIMÉNT s. n. Consimțământ, aprobare. ◊ Expr. A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva; a avea aprobarea cuiva într-o acțiune. – După fr. assentiment. Vezi definitia »