CROMOTIPÍE, cromotipii, s. f. 1. Metodă de tipărire în culori. 2. (Concr.) Imagine colorată obținută prin acest procedeu. – Din fr. chromotypie. Vezi definitia »

HIDROGEOLOGÍE s. f. ramură a geologiei care studiază geneza, dinamica și distribuția apelor subterane. (< fr. hydrogéologie) Vezi definitia »

BRÉCIE (‹ it. breccia „pietriș, prundiș”) s. f. Rocă sedimentară detritică consolidată, în compoziția căreia intră fragmente colțuroase de roci preexistente, de dimensiuni și compoziție mineralogică diferite. Poate fi: b. vulcanică (roci magmatice cimentate prin lava eruptivă); b. piroclastică (produse colțuroase ale exploziei exogenă); b. tectonică (formată din fragmente provenite din rocile aflate în zonele de fractură ale scoarței Pămîntului, cimentate ulterior prin intermediul materialelor transportate de apele hidrotermale); b. sedimentară (la bazele pantelor din grohotișul depus). Vezi definitia »

INJÚRIE s. f. jignire gravă, insultă, invectivă. (< după lat. iniuria, fr. injure) Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, #s. f.# 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + #suf.# -ie. Vezi definitia »