BIEL 1. (fr. BIENNE, germ. BIERLER SEE) Lac în NV Elveției, în M-ții Jura; 41,1 km²; lungime max.: 16,1 km; lățime: 1,6-4,8 km. Pe malul lacului, orașul Biel. Turism. 2. Oraș în NV Elveției (Berna), în N lacului omonim; 81,9 mii loc. (1987). Nod de c. f. Mare centru al ind. ceasurilor. Ind. constr. de mașini și a hîrtiei. Centru turistic. Vezi definitia »

CORNEȚÉL¹, cornețele, s. n. Diminutiv al lui cornet¹. – Cornet¹ + suf. -el. Vezi definitia »

cándel s. n. – Zahăr cristalizat în prisme mari. Germ. Kandel(zucker), din arab. qandi; cf. it. candito, sp. cande. Răspîndit prin comerț (Borcea 180). Vezi definitia »

funigél (funigéi), s. m. – 1. Fir de pînză de păianjen care plutește liber în aer. – 2. Piesă de la războiul de țesut pe care se întind firele. Lat. *fŭnicĕllus, dim. de la fŭnis „funie”. Semantismul primei accepții se explică, întrucît este vorba de fire (cf. numele său francez, fil de la Vierge sau filandre). După ipoteza lui Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 67; Pușcariu 674; DAR; și Rosetti, Rhotacisme, 20, din lat. *fŭlĭgĕlla, dim. de la fŭlῑgo „funingine”, care nu pare posibil sub aspect semantic. Cel de al doilea sens, rar, apare numai în dicționarul lui Scriban. Pentru trecerea c › g, cf. formica › rom. dial., mr., megl. furnigă. Vezi definitia »

șprénghel, șprénghele, s.n. (reg.) 1. bârnă care se introduce între armături pentru a le strânge între pereții galeriei și a le menține fixe. 2. proptea provizorie de lemn folosită pentru a sprijini tavanul sau pereții unei galerii. Vezi definitia »