ORTODOXÍSM s. n. 1. Religia creștină ortodoxă. 2. Calitatea de a fi ortodox (2). 3. Doctrină literară și ideologică românească din perioada interbelică; înclinare spre cultivarea temelor și motivelor religioase ortodoxe. – Ortodox + suf. -ism. Vezi definitia »

HEGELIANÍSM s. m. doctrina lui Hegel, potrivit căreia principiul fundamental, activ, al lumii îl constituie „spiritul absolut”, o rațiune universală independentă de subiectul uman, pe care o consideră substanța și demiurgul realului. (< fr. hégélianisme) Vezi definitia »

BARBITURÍSM s. n. intoxicație cu barbiturice. (< fr. barbiturisme) Vezi definitia »

BRUTALÍSM (‹ fr.) s. n. Curent al arhitecturii moderne apărut în Marea Britanie în 1954, derivat din stilul arhitecturii lui Le Corbusier. Aparținînd funcționalismului, susține eliminarea oricăror artificii în favoarea materialelor nude. Reprezentanți: firma Stirling-Gowon (Anglia), Vittoria Vigaro (Italia), Paul Rudolph (S.U.A.), Moekawa Tange (Japonia) ș.a. Vezi definitia »

SUFÍSM s. n. Curent în mistica musulmană, apărut în sec. VIII și răspândit mai ales în Persia. – Din fr. soufisme. Vezi definitia »