DIZENTERÍE, dizenterii, s. f. Boală infecțioasă contagioasă care se manifestă prin ulcerații intestinale, dureri abdominale violente și diaree cu sânge. – Din fr. dysenterie, lat. dysenteria. Vezi definitia »

EUPATÍE s. f. resemnare în fața suferinței. (< fr. eupathie) Vezi definitia »

XENOMORFÍE s.f. Proprietate a unui mineral de a se prezenta și sub altă formă cristalografică decât cea obișnuită, datorită mineralelor înconjurătoare, formate mai de timpuriu; xenomorfism. (din fr. xénomorphie) Vezi definitia »

ECOGRAFÍE¹ s. f. 1. metodă de apreciere a densității țesuturilor cu ajutorul ecoului reflectat de vibrațiile ultrasonore; ultrasonografie. 2. impulsie morbidă, la unii alienați, de a repeta de mai multe ori unele cuvinte scrise. (< fr. échogramine, engl. echogram) Vezi definitia »

PREFOLIÁȚIE s.f. Mod de dispunere a frunzelor în mugur. [Pron. -li-a-, gen. -iei. / < fr. préfoliation]. Vezi definitia »