Definita cuvantului muncire
MUNCÍRE, munciri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) munci și rezultatul ei; suferință, tortură, chin. – V. munci.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu muncire
SOLENOPÓRE s. f. pl. alge marine din silurian, cu talul străbătut de pori dispuși în șiruri longitudinale. (< fr. solénopores) Vezi definitia »
OCRATÁRE s. f. procedeu de tratare a betonului cu tetrafluorură de siliciu, pentru a-l face mai rezistent la acizi. (după fr. ocratation) Vezi definitia »
SECERĂTOÁRE, secerători, s.f. – V. secerător (2) [DEX'98] Vezi definitia »
PATRULÁRE s.f. Acțiunea de a patrula și rezultatul ei; supraveghere, misiune de cercetare, de pază etc. îndeplinită prin deplasarea în teren sau pe apă. [< patrula]. Vezi definitia »
cáre2 pr. rel. m. și f., sg. și pl.; g. sg. antepus (al, a, ai, ale) m. cắrui (0mul în a cărui casă am intrat), f. cắrei; postpus m. cắruia (Omul în casa căruia am intrat), f. cắreia; d. sg. m. cắruia, f. cắreia; g. pl. antepus m. și f. (al, a, ai, ale) cắror, postpus cắrora; d. pl. m și f. cắrora Vezi definitia »