ORIGINÁL, -Ă, originali, -e, adj. 1. (Despre acte, documente, opere artistice și literare, fotografii etc.; adesea substantivat, n.) Care constituie întâiul exemplar, care a servit sau poate servi drept bază pentru copii, reproduceri sau multiplicări; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă. ◊ Loc. adj. și adv. În original = în forma primară, necopiat; în limba în care a fost scris, netradus. ♦ Care are, prin autenticitate, o valoare reală, de necontestat. 2. (Despre idei, teorii, opere etc.) Care este propriu unei persoane sau unui autor; neimitat după altcineva; personal, nou, inedit. ♦ (Despre artiști, scriitori, oameni de știință) Care creează ceva nou, personal, fără a folosi un model făcut de altul. ♦ (Substantivat, n.) Ființă sau obiect care servește ca model pentru o operă de artă. 3. (Adesea substantivat) Care iese din comun, neobișnuit, ciudat, bizar; excentric, extravagant. – Din lat. originalis, fr. original. Vezi definitia »

MEZENCEFÁL s. n. creierul mijlociu. (< fr. mésencéphale) Vezi definitia »

DIALISEPÁL, -Ă adj. (Despre flori, plante) Care are caliciul cu sepalele separate. [< fr. dialysépale, cf. gr. dialyein – a separa, fr. sépale]. Vezi definitia »

ORBITAL Reprezinta zona din jurul nucleului in care posibilitatea de a gasi un anumit electron este maxima. Vezi definitia »

vandál adj. m., s. m., pl. vandáli; adj. f., s. f. vandálă, pl. vandále Vezi definitia »