PARAMOLÁR s. m. dinte supranumerar în fața molarului. (< engl. paramolar) Vezi definitia »

CONTRÁR, -Ă, contrari, -e, adj., adv., s. n., prep. 1. Adj. Opus, potrivnic. ◊ Noțiuni contrare = noțiuni care se află într-un raport în care acceptarea uneia presupune înlăturarea celeilalte fără ca înlăturarea uneia să presupună admiterea celeilalte. 2. Adv. Împotrivă, în contra, neconform cu... 3.S. n. (La pl.; în forma contrarii) Denumire dată noțiunii care desemnează laturi, însușiri sau tendințe ale obiectelor și proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziție constituind forța motrice și conținutul principal al dezvoltării acelui obiect sau proces; (și la sg.) fiecare din termenii unei contradicții (1). 4. Prep. Contra, împotriva cuiva sau a ceva. [Var.: contráriu, -ie adj., s. n.] – Din fr. contraire, lat. contrarius. Vezi definitia »

VESTIBULÁR, -Ă adj. (Anat.) Al vestibulului urechii. [Cf. fr. vestibulaire]. Vezi definitia »

ARHICANCELÁR s. m. demnitar, în imperiul francez, în fruntea serviciilor justiției sau administrației; protonotar; prim-cancelar. (< fr. archichancelier) Vezi definitia »

LIBRÁR s. m. negustor de cărți; (p. ext.) vânzător într-o librărie. (< fr. libraire, lat. librarius) Vezi definitia »