DISCRÉȚIE s.f. 1. Însușirea de a fi discret. ◊ A păstra discreție = a nu divulga o taină încredințată. ♦ Rezervă, cumpătare, reținere (în purtări, în vorbe). 2. La discreție = din belșug; a fi la discreția (cuiva) = a fi la cheremul, la dispoziția (cuiva). [Gen. -iei, var. discrețiune s.f. / cf. fr. discrétion, it. discrezione, lat. discretio – discernământ, alegere]. Vezi definitia »

SINDESMOPEXÍE s. f. operație pentru remedierea rupturii unui ligament. (< fr. syndesmopexie) Vezi definitia »

FRENEZÍE s. f. stare de excitare, de pasiune nestăpânită, violentă. ♦ cu ~ = frenetic, pasionat. (< fr. frénésie) Vezi definitia »

-CRANÍE elem. crani(o)-. Vezi definitia »

ACLUOFOBÍE s. f. teamă patologică de întuneric. (< engl. achluophobia) Vezi definitia »