PAIÁNTĂ, paiante, s. f. Sistem de construcție a pereților unor case, care constă dintr-un schelet de lemn având golurile umplute sau acoperite cu diferite materiale (împletituri de nuiele ori șipci tencuite cu lut, chirpici etc.); material care alcătuiește asemenea sistem de construcție. – Din tc. payanda. Vezi definitia »

OXIURIÁZĂ s. f. boală parazitară cauzată de prezența oxiurilor în organism, manifestată prin prurit, eroziuni etc.; oxiuroză. (< germ. Oxyurisis) Vezi definitia »

INCÚSĂ, incuse, adj., s. f. (Medalie, monedă veche) care are o față în relief, iar cealaltă scobită. – Din fr. incuse. Vezi definitia »

POTRIVEÁLĂ, potriveli, s. f. (Pop.) 1. Potrivire, asemănare; concordanță, acord. ◊ Loc. adj. Cu potriveală = potrivit, nimerit. 2. Coincidență. 3. (Pop.) Aranjare a ceva la locul potrivit; aranjare într-un anumit fel, așa cum trebuie; împodobire, aranjare. – Potrivi + suf. -eală. Vezi definitia »

púngă (púngi), s. f. – 1. Săculeț de bani. – 2. Unitate monetară înv., care reprezenta la început conținutul unei pungi, cam 500 de piaștri sau 1781 bani de aur. – 3. Cornet, fișic. – Mr. pungă. Mgr. ποὐγγη, cf. ngr. πουγγί (Meyer, Neugr. St., IV, 55; REW 6849; Tiktin), cf. lat. med. punga. Se consideră în general că împrumutul din mgr. s-a produs prin intermediul sl. pągna (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Lexicon, 764; Densusianu, Rom., XXXIII, 284; Densusianu, Hlr., I, 260; Byhan 327; Conev 65; Rosetti, II, 92), dar această ipoteză nu pare necesară. Der. pungoci (var. pungoi, punghiță, punguliță), s. n. și f. (pungă); punguliță, s. f. (plantă, Thlaspi arvense); pungi, vb. ( a cîștiga bani, mai ales la jocuri; a șterpeli, a fura; a se strînge, a se încreți); pungaș, s. m. (hoț ‹ de buzunare ›; hoțoman, șmecher); pungăși, vb. (a fura); pungășie (var. pungășeală), s. f. (furtișag); pungășoaică, s. f. (hoață); pungășesc, adj. (hoțesc); pungășește, adv. (ca pungașii); pungui, vb. (a (se) încreți; refl., a se strînge, a se micșora); pungăli vb. (Munt., a coase prost), deoarece pare să se fi contaminat cu împunge; pungăleală, s. f. (lucru prost făcut). Vezi definitia »