TRANSCENDÉNT, -Ă, transcendenți, -te, adj. 1. (Fil.) care se ridică dincolo de limita sau de nivelul unui domeniu dat; care presupune un principiu exterior și superior oricărei clase de obiecte. ♦ (În filozofia lui Kant) Care se găsește dincolo de orice experiență posibilă, care este inaccesibil cunoașterii bazate pe experiență, care întrece limitele realității. ◊ Care se află mai presus de inteligența obișnuită, de lucruri individuale, de umanitate. 2. (Mat.) Care folosește calculul diferențial și integral. ♦ (Despre unele numere) Care nu poate fi rădăcina unui polinom cu coeficienți raționali – Din fr. transcendant, lat.transcendens, -ntis. Vezi definitia »

AVENÁNT s. n. act adițional care constată modificările aduse clauzelor inițiale ale unui contract sau tratat. (< fr. avenant) Vezi definitia »

ACUMBÉNT, -Ă adj. (bot.; despre organe) situat de-a lungul unui alt organ. (< engl. acumbent, lat. accumbens) Vezi definitia »

RECLAMÁNT, -Ă s. m. f. cel care face o reclamație; (jur.) cel care se adresează justiției. (< fr. réclamant) Vezi definitia »

GRIMPÁNT, -Ă, grimpanți, -te, adj. (Despre plante) Cățărător. (din fr. grimpant) Vezi definitia »