IGNÍCOL s.m. (Rar) Adorator al focului. [< fr. ignicole, cf. lat. ignis – foc, colere – a adora]. Vezi definitia »

DULCÍCOL, - adj. (biol.) care trăiește în apele dulci. (< lat. dulcis, dulce + -col²) Vezi definitia »

știol, știóluri, s.n. (reg.) 1. galerie de mină. 2. locul pe unde se intră în mină. 3. peșteră. 4. horn, coș. 5. partea de deasupra a cuptorului țărănesc, pe care se șede sau doarme. Vezi definitia »

CAVERNÍCOL, -Ă, cavernicoli, -e, adj. Specific peșterii, care ține de peșteră, care trăiește sau care crește în peșteră. – Din fr. cavernicole. Vezi definitia »

ERGOCALCIFERÓL s. m. vitamina D². (< fr. ergocalciférol) Vezi definitia »