FLORENTÍN, -Ă, florentíni, -e, adj., subst. 1. Adj., s.m. și f. (Locuitor) din Florența. ♦ (s.f.) Dialect vorbit de florentini. 2. Adj. Stil florentin = stil arhitectonic rezultat din combinarea proporțiilor mari și severe ale stilului antic cu eleganța stilurilor bizantin și roman; pălărie florentină (și s.f.) = pălărie (din împletitură de pai) cu boruri largi și împodobită cu flori. (din fr. florentin, it. fiorentino) Vezi definitia »

ASÍN, asini, s. m. Măgar. – Lat. asinus. Vezi definitia »

FRÁNKLIN s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a sarcinii electrice, egală cu sarcina unui corp punctual care, la distanța de 1 cm de un alt corp punctual încărcat cu aceeași sarcină, este supus în vid unei forțe de o dină. [< fr., engl. franklin, cf. (Benjamin) Franklin – fizician american]. Vezi definitia »

IBRIȘÍN, ibrișine, s. n. Fir de ață albă sau colorată, răsucită, din bumbac sau din mătase, înfășurat pe un sul subțire de carton și întrebuințat la cusut, la brodat sau la împletit. ◊ Expr. (Reg.) A-i trage (cuiva) un ibrișin pe la nas = a ironiza. ♦ Papiotă. [Var.: ibrișím s. n.] – Din tc. ibrișim. Vezi definitia »

FULGARÍN s.n. Manta, pardesiu de ploaie; impermeabil. [Pl. -ne, -nuri. / nume comercial]. Vezi definitia »