doméstic (doméstică), adj. – 1. (Despre animale) Care trăiește pe lîngă casă. – 2. Care este legat de casă. Lat. domesticus (sec. XIX). Este dublet neol. de la dume(t)nic, adj. dispărut (sec. XVII), și de la dumes(t)nic, adj. (domestic; blînd, liniștit; Bucov., fertil), care pare a fi rezultat al unei încrucișări cu sl. domaštinŭ (Cihac, II, 105; Pușcariu 556; Candrea-Dens., 522; REW 2732). – Der. domestici, vb. (a îmblînzi), din fr. domestiquer; dumesnici, vb. (a îmblînzi); dumes(t)nicie, s. f. (blîndețe); nedumes(t)nicie, (încăpățînare; posomoreală). Vezi definitia »

ceasórnic (ceasórnice), s. n. – Aparat care servește la măsurarea timpului, ceas. Rus. časovnik „ceas”, cu consonantismul modificat prin asociere cu ornic „ceas” (Cihac, II, 47; Conev 62; DAR). Totuși, Pușcariu, Dacor., VIII, 111, crede că se poate pleca de la o compunere a lui ceas cu ornic. Vezi definitia »

CIC, cicuri s.m. 1. Muc de tigara (din l. magh. csikk -muc de tigara) 2. (pop.banat si ardeal) Penisul unui baetas Vezi definitia »

PREATÓMIC, -Ă adj. Anterior descompunerii atomului. [Cf. fr. préatomique]. Vezi definitia »

glutámic adj. Acid ~ = aminoacid care se găsește în melasa din sfeclă, în mușchi, țesuturi organice etc., folosit în medicină ca tonic al sistemului nervos central. (< fr. glutamique) Vezi definitia »