ELOCUȚIÚNE s.f. 1. Fel de exprimare a ideilor, a gândurilor. ♦ (Ret.) Alegerea și dispunerea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează problemele de stil. [Pron. -ți-u-. / cf. lat. elocutio, fr. élocution]. Vezi definitia »

CONCLUZIÚNE s. f. V. concluzie. Vezi definitia »

ALÉNE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. – A³ + lene. Vezi definitia »

NÍMENE pron. neg. v. nimeni. Vezi definitia »

Strâmbă-lemne s.m. (pop.) uriaș, năzdrăvan din basme, care îndoaie copacii pădurilor. Vezi definitia »