BÁZĂ s. f. 1. parte inferioară a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament. ◊ distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonică. 2. electrod corespunzător zonei dintre două joncțiuni ale unui tranzistor. 3. (mat.) număr real, pozitiv și diferit de 1, la care se face logaritmarea. ♦ ~ a puterii (unui număr) = număr care se ridică la puterea indicată de exponent. ◊ latură a unui poligon sau față a unui poliedru, în poziția cea mai de jos. 4. element fundamental, esențial a ceva (cuvânt, combinație chimică etc.). ♦ de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a întemeia, a înființa. 5. totalitatea relațiilor de producție dintr-o etapă determinată a dezvoltării sociale, economice, pe care se înalță suprastructura corespunzătoare. 6. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinată. ♦ ~ militară = zonă special amenajată și dotată cu instalații, în care sunt concentrate unități, mijloace și materiale de luptă. 7. ~ sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi. 8. substanță chimică cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare; substanță care poate fixa protonii eliberați de un acid. (< fr. base, /5/ rus. baza) Vezi definitia »

MOFTANGIOÁICĂ, moftangioaice, s. f. (Fam.) Femeie neserioasă, flecară, palavragioaică. – Moftangiu + suf. -oaică. Vezi definitia »

CONTRASĂGEÁTĂ s.f. (Constr.) Deplasare pe verticală, opusă sensului de acțiune a forțelor, care se dă diferitelor porțiuni de construcție. [< contra- + săgeată]. Vezi definitia »

áuă s. f. – Struguri. Lat. ūva (Pușcariu 166; Candrea-Dens., 117; DAR); cf. it., sp., port. uva (sard. ua, engad. üa). Cuvînt vechi, care pare să fi fost arhaism încă în sec. XVII; totuși, s-a păstrat, parțial, în Olt., ca nume al unei varietăți de strugure. (Cf. Pușcariu, Dacor., VIII, 324). Vezi definitia »

PALINGENÉZĂ s.f. 1. Palingenezie. 2. (Liv.) Reînnoire a instituțiilor, a concepțiilor etc. 3. Metamorfism produs la adâncimi foarte mari pe care îl suferă rocile eruptive sau sedimentare sub influența temperaturii. 4. (Biol.) Apariția în procesul dezvoltării unor indivizi a unor caractere deja dispărute pentru grupa din care aceștia fac parte. [Cf. it. palingenesi, germ. Palingenese < gr. palin – din nou, genesis – naștere]. Vezi definitia »