TRANSCENDÉNT, -Ă, transcendenți, -te, adj. 1. (Fil.) care se ridică dincolo de limita sau de nivelul unui domeniu dat; care presupune un principiu exterior și superior oricărei clase de obiecte. ♦ (În filozofia lui Kant) Care se găsește dincolo de orice experiență posibilă, care este inaccesibil cunoașterii bazate pe experiență, care întrece limitele realității. ◊ Care se află mai presus de inteligența obișnuită, de lucruri individuale, de umanitate. 2. (Mat.) Care folosește calculul diferențial și integral. ♦ (Despre unele numere) Care nu poate fi rădăcina unui polinom cu coeficienți raționali – Din fr. transcendant, lat.transcendens, -ntis. Vezi definitia »

DEPRIMÁNT, -Ă adj. care deprimă; descurajant, demoralizant, dezolant. (< fr. déprimant) Vezi definitia »

CORODÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanță) care produce corodarea; eroziv. [Cf. fr. corrodant]. Vezi definitia »

REGULAMÉNT s. n. 1. totalitatea măsurilor prescrise pentru a se menține o anumită ordine; statut, norme de funcționare internă ale unei instituții, asociații. 2. act administrativ cuprinzând norme, elaborate de o putere executivă, care completează o lege sau reglementează aplicarea ei. (< lat. regulamentum) Vezi definitia »

IMPOZÁNT, -Ă adj. care impune respect sau admirație; impunător. (< fr. imposant) Vezi definitia »