MOZAÍC¹, mozaicuri, s. n. 1. Lucrare de tehnică decorativă, care constă în asamblarea artistică a unor bucăți mici de marmură, de ceramică, de sticlă, de smalț etc. de diferite culori, lipite între ele cu mortar sau cu mastic. 2. Fig. Amestec de elemente eterogene. 3. Viroză a plantelor, manifestată prin apariția unor pete decolorate pe frunze, care alternează cu porțiuni colorate normal, având aspectul de mozaic (1). – Din fr. mosaïque, it. mosaico. Vezi definitia »

ICÓNIC, -Ă adj. în felul icoanelor. ◊ referitor la imagine. ◊ cu caracter de imagine figurativă. ◊ (despre semne) caracterizat printr-o asemănare cu realitatea. (< fr. iconique, engl. iconic) Vezi definitia »

CAINOZÓIC, -Ă adj., s. n. cenozoic. (< engl. cainozoic) Vezi definitia »

POTATÓRIC, -Ă adj. care se referă la băutură, la chef. (< engl. potatory) Vezi definitia »

FARMACOGENÉTIC, -Ă I. adj. referitor la farmacogeneză. II. s. f. ramură a geneticii care studiază sensibilitatea ereditară particulară la acțiunea unor medicamente. (< farmaco- + genetic) Vezi definitia »