INFRACȚIONÁL, -Ă adj. (Jur.) Cu caracter de infracțiune. [Pron. -ți-o-. / cf. it. infrazionale]. Vezi definitia »

OPTIMÁL, -Ă, optimali, -e, adj. (Cu caracter) optim. – Din fr. optimal. Vezi definitia »

INTEGRÁL, -Ă, integrali, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Întreg, complet. ◊ Făină integrală = făină brută obținută prin măcinarea grâului. Pâine integrală = pâine fabricată din făină integrală. 2. Adj. (În sintagmele) Calcul integral = capitol al analizei matematice care studiază integralele. Ecuație integrală = ecuație în care se efectuează o integrare asupra funcției necunoscute. 3. S. f. (Mat.) Funcție care se obține prin integrarea unei funcții date, a unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. ♦ Simbol matematic folosit pentru a indica operația de integrare. – Din fr. intégral. Vezi definitia »

UMERÁL, -Ă adj. De (la) umăr, al umărului. [Cf. lat. humerale]. Vezi definitia »

hictál, hictáluri, s.n. (înv.) drum care mărginește o proprietate mare; drum-hotar. Vezi definitia »