IONIÁN, -Ă adj. Care se referă la Ionia antică. ◊ Școala ioniană = orientare în filozofia greacă din sec. VII-VI î.e.n., care opunea reprezentărilor mitologice tradiționale despre lume o concepție materialist-naivă. [Pron. i-o-ni-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. ionien]. Vezi definitia »

CIÁN¹ s. n. gaz incolor, foarte toxic, cu miros de migdale amare și acțiune lacrimogenă, din carbon și azot; cianogen. (< fr. cyan, germ. Cyan, Zien) Vezi definitia »

mangán (-ne), s. n. – Dispozitiv, instalație. Ngr. μάγγανον. Sec. XVII, înv. – Der. măngănie, s. f. (vrajă, farmec), sec. XVII, din ngr. μαγγανεῖα. E dubletul lui mangealîc, s. n. (înv., balistă; înv., macara; Olt., pîrghie, palancă, proptea), din tc. mancalik, der. din gr. μάγγανον, cf. sp. almajaneque și menghine. Vezi definitia »

GAMOMÁN, -Ă adj., s.m. Stăpânit de gamomanie. [< fr. gamomane]. Vezi definitia »

PEÁN s.n. (Ant.) Imn cântat pe mai multe voci, pentru implorarea unui zeu, de obicei Apolo. [Pron. pe-an. / < fr. péan, gr. paian, cf. Paionis – epitet al zeului Apolo]. Vezi definitia »