Definita cuvantului congruență
CONGRUÉNȚĂ, congruențe, s. f. 1. Acord, concordanță, coincidență. ♦ (Mat.) Relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg. 2. Însușirea de a fi congruent. [Pr.: -gru-en-] – Din fr. congruence, lat. congruentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu congruență
WÍPLĂ s.f. v. viplă. Vezi definitia »
CREPÍDĂ s. f. încălțăminte națională la vechii greci și la romani, asemănătoare cu sandalele. (< fr. crépide, lat. crepida) Vezi definitia »
PRÁDĂ, prăzi, s. f. 1. Faptul de a prăda; prădare, jefuire, jaf; devastare. 2. (Concr.) Totalitatea bunurilor materiale și (în trecut) a persoanelor luate de cel care pradă (mai ales în timp de război). ◊ Loc. vb. (Înv.) A face pradă = a prăda. 3. Persoană prinsă, răpită, ajunsă în puterea cuiva. ◊ Expr. Pradă (sau prada) cuiva = la discreția, în stăpânirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri. 4. Vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare; p. ext. vânat; p. gener. orice poate servi drept hrană viețuitoarelor. ◊ Pasăre de pradă = pasăre răpitoare. 5. (Reg.) Risipă, cheltuială inutilă. – Lat. praeda. Vezi definitia »
pecíță, pecíțe și pecíți, s.f. (reg.) o jumătate de claie de grâu. Vezi definitia »
clísmă (clísme), s. f. – Clistir, spălătură. Gr. ϰλύσμα (sec. XIX), sau germ. Klisma (DAR). Vezi definitia »