Definita cuvantului congruență
CONGRUÉNȚĂ, congruențe, s. f. 1. Acord, concordanță, coincidență. ♦ (Mat.) Relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg. 2. Însușirea de a fi congruent. [Pr.: -gru-en-] – Din fr. congruence, lat. congruentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu congruență
ANATÉMĂ, anateme, s. f. Osândire, ostracizare a cuiva de către biserică. [Acc. și: anátemă] – Ngr. anatema. Vezi definitia »
gáră (gắri), s. f. – Ansamblu de construcții pe calea ferată unde opresc trenurile. Fr. gare. Din aceeași familie fac parte gara, vb. (a parca), din fr. garer; garaj, s. n., din fr. garage; aerogară, s. f. (aeroport); autogară, s. f. (gară de autobuze). Vezi definitia »
STEREOACÚSTICĂ s.f. Ramură a acusticii care se ocupă cu determinarea direcțiilor din care vin sunetele. [Pron. -re-o-a-, gen. -cii. / cf. fr. stéréoacoustique]. Vezi definitia »
HANÂMĂ, hanâme, s. f. (Înv.) Femeie din aristocrația turcă. – Din tc. hanem. Vezi definitia »
SMALTÍNĂ s. f. arseniură naturală de cobalt, folosită pentru colorat porțelanul, sticla și emailul. (< fr. smaltine) Vezi definitia »