SCÁBRU, -Ă adj. (Bot.; despre unele organe) Acoperit cu peri scurți și rigizi. [< fr. scabre, cf. lat. scaber]. Vezi definitia »

HEMATOMÉTRU s.n. (Med.) Retenție a sângelui menstrual în cavitatea uterină. [< fr. hématomètre, cf. gr. haima – sânge, metra – uter]. Vezi definitia »

DRILOMÉTRU s. n. aparat pentru controlul operațiilor de săpare a sondelor. (< fr. drillomètre) Vezi definitia »

TÁNDRU, -Ă adj. care manifestă sau denotă tandrețe; duios, gingaș. (< fr. tandre) Vezi definitia »

ÉSTRU s.m. (zool.) insectă de mărimea unei albine, ale cărei larve trăiesc ca parazite pe diferite animale; (pop.) streche. // s.n. 1. fază a ciclului sexual la mamifere, în care are loc expulzarea ovulului matur din ovar. 2. perioadă a rutului la animale. 3. (fig.) dorință, capriciu, pornire avântată. // (în forma estro-) element prim de compunere savantă cu semnificația „excitație”, „incitație”, „rut”. [pl. (s.m.) eștri, (s.n.) estre. scris și oestru. / cf. fr. oestrus, it. estro, lat. oestrum < gr. oistros – tăun] Vezi definitia »