supraplús s.m. (înv.) surplus. Vezi definitia »

APÚS², -Ă, apuși, -se, adj. Dispărut pentru totdeauna; stins, trecut. Vremuri apuse. – V. apune. Vezi definitia »

PROCÚBITUS s. n. (med.) poziție a corpului culcat pe burtă; decubit ventral. (< fr. procubitus) Vezi definitia »

BÓNUS s. n. gratificație; tantiemă. (< engl. bonus) Vezi definitia »

SÍNUS s.n. 1. (Anat.) Cavitate situată în regiunea capului, între pereții osoși; dilatare pe traiectul venelor și al arterelor sau pe traiectul vaselor limfatice. ♦ (Bot.) Tăietură în lamina unei frunze, formând un unghi de diferite mărimi și forme. 2. (Mat.) Funcție trigonometrică egală cu raportul dintre lungimea ipotenuzei și lungimea catetei opuse unghiului respectiv dintr-un triunghi dreptunghic. [< fr. sinus, cf. lat. sinus – cavitate]. Vezi definitia »