DAOÍSM s. n. elem. taoism. Vezi definitia »

SEMIDOCTÍSM s. n. cultură superficială; semidocție. (< semidoct + -ism) Vezi definitia »

REDUCȚIONÍSM s. n. metodă de cunoaștere constând în interpretarea unui fenomen relativ complex, cu un anume specific, prin alte fenomene, mai simple și nespecifice. ◊ simplificare excesivă. (< engl. reductionism) Vezi definitia »

BOGOMILÍSM s. n. Doctrină și sectă dualistă apărută în sec. X în Bulgaria și răspândită apoi în țările balcanice, în Rusia și în alte părți, care contesta treimea divină ortodoxă, existența umană a lui Cristos, respingea riturile ortodoxe, inclusiv botezul, nu accepta ierarhia bisericească etc. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ism. Vezi definitia »

DETECTIVÍSM s. n. aptitudine, manieră de detectiv. (< detectiv + -ism) Vezi definitia »