cîștigá (câștíg, câștigát), vb. – 1. (Trans.) A crește, a îngriji. – 2. (Refl., rar) A se îngrji, a se dichisi. – 3. A obține, a face rost. – 4. A cîștiga. – 5. A progresa, a îmbunătăți. – Mr. cîștigă, s. f. (grijă), cîștigare, vb. (a cîștiga). Lat. castigare, de la castus (Pușcariu 377; Candrea-Dens., 359; REW 1746; DAR); cf. it. castigare, prov., sp., port. castigar, fr. châtier; cu evoluție semantică diferită. Pentru evoluția rom., cf. Skok, Dacor., IX, 216 și v. sard. castigare „a conserva.” Der. cîștig, s. n. (grijă; beneficiu; profit, folos); cîștigă, s. f. (înv., grijă); cîștigos, adj. (folositor). Sb. kaštiga, s. f. (pedeapsă); kaštigovati, vb. (a pedepsi), nu par a explica prin rom., cum credea Candrea, Elemente, 407. Pentru var. mold. cîșlig, cf. Graur, BL, V, 58. Vezi definitia »

CUÁGA s.m. Animal înrudit cu calul și asemănător zebrei, care trăia în Africa. [Pron. cu-a-. / cf. fr. couagga, germ. Quagga < cuv. hotentot]. Vezi definitia »

SAÍGA s.f. (Zool.) Antilopă din Orient cu botul mare, cocoșat. [Pron. sa-i-. / < fr. saïga]. Vezi definitia »

îmbârligá, vb., arg., tranz. A convinge pe cineva să se răzgândească Vezi definitia »

ASHIKAGA [așicága], oraș în Japonia centrală (ins. Honshū), în C. Kanto, la N de Tokyo; 167,7 mii loc. (1985). Ind. textilă (30 la sută din țesăturile de mătase ale țării), constr. de mașini, prelucrarea metalelor. Centru comercial (legume, căpșuni). Vezi definitia »