HAIDUCÍE, haiducii, #s. f.# 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + #suf.# -ie.. Vezi definitia »

RUBEFÁCȚIE s.f. Înroșire a pielii, produsă de o substanță rubefiantă. [< fr. rubéfaction]. Vezi definitia »

RADIOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei care studiază probleme legate de elementele radioactive. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiochimie. Vezi definitia »

TOXITERAPÍE s.f. (Med.) Tratament cu ajutorul unor toxine; toxinoterapie. [Gen. -iei. / < fr. toxithérapie]. Vezi definitia »

GERONTOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază aspectele medicale, biologice și sociale ale îmbătrânirii organismului uman. (< fr. gérontologie) Vezi definitia »