cotă, cote s. f. (deț.) informație furnizată gardienilor în legătură cu un deținut. Vezi definitia »

DESCOPÉRTĂ s. f. v. decopertă. Vezi definitia »

MONTÚRĂ s. f. parte dintr-un dispozitiv tehnic în care se montează o piesă. ◊ piesă de metal în care sunt fixate pietrele prețioase ale unei bijuterii. (< fr. monture, germ. Montur) Vezi definitia »

vángă (-vắngi), s. f. – Bronz, corpul clopotului. Germ. Wange „față, obraz”. Vezi definitia »

HIDRAZÓNĂ, hidrazone, s. f. Substanță organică rezultată din condensarea hidrazinei cu aldehidă sau cetonă. – Din fr. hydrazone. Vezi definitia »