PÁUCĂ, pauce, s. f. (Înv. și reg.) Instrument muzical de percuție; timpan. – Din germ. Pauke. Vezi definitia »

LATICLÁVĂ s.f. Fâșie lată de purpură care împodobea tunica purtată de senatorii romani. [< fr. laticlave, cf. lat. laticlavus]. Vezi definitia »

ARTERÍTĂ s. f. inflamație, leziune degenerativă a unei artere. (< fr. artérite) Vezi definitia »

ORDONÁTĂ s.f. Una dintre cele două coordonate (cea verticală) care servesc pentru a determina poziția unui punct. ♦ Ordonată balistică = înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. [Cf. fr. ordonnée]. Vezi definitia »

HÍFĂ, hife, s. f. Filament din celule care alcătuiește miceliul unei ciuperci. – Din fr. hyphe. Vezi definitia »