ALEGÁȚIE s.f. (Jur.) Invocare a unei păreri, a unei idei etc. pentru a justifica ceva sau pentru a întări o afirmație. [Gen. -iei, var. alegațiune s.f. / cf. fr. allégation, lat. allegatio]. Vezi definitia »

CRISTALOGENÍE s. f. cristalogeneză (1). (< fr. cristallogénie) Vezi definitia »

ENERGOLOGÍE s. f. ramură a științei care studiază sursele, formele, procesele energetice și aplicațiile lor. (< fr. énergologie) Vezi definitia »

CALICÍE s. f. 1. Sărăcie (extremă); calicenie. 2. Zgârcenie, avariție. – Calic + suf. -ie. Vezi definitia »

AMETROPÍE s. f. viciu de refracție a ochiului. (< fr. amétropie) Vezi definitia »