PROHIBITÍV, -Ă adj. Care oprește, interzice; de prohibiție. [< fr. prohibitif]. Vezi definitia »

DATÍV s. n. caz al declinării care exprimă de obicei destinația acțiunii unui verb, având valoare de complement indirect. ♦ ~ etic = dativul unui pronume (mi, ți), care indică persoana interesată în acțiune. (< fr. datif, lat. dativus) Vezi definitia »

INVESTIGATÍV, -Ă, investigativi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de investigare. – Din engl. investigative. Vezi definitia »

TERMOREACTÍV, -Ă adj. (Despre substanțe) Care sub acțiunea căldurii se înmoaie și se poate prelucra, întărindu-se apoi ireversibil. [Pron. -re-ac-. / cf. fr. thermoréactif]. Vezi definitia »

OPERATÍV, -Ă adj. 1. Care acționează repede; expeditiv, activ; eficace. 2. Referitor la diverse operații. [Cf. fr. opératif]. Vezi definitia »