CAVALERÍE¹ s. f. demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. (< it. cavalleria, fr. cavalerie) Vezi definitia »

APLICÁȚIE s. f. 1. punere în practică; aplicare. ♦ punct de ~ = punct în care se exercită o forță asupra unui corp; școală de ~ = instituție școlară atașată pe lângă o instituție de pregătire a cadrelor, în care se face practică pedagogică. ♦ (mil.) formă de pregătire a comandamentelor și trupelor prin rezolvarea unor situații de luptă ipotetice. 2. (fig.) aptitudine, talent. (< fr. application, lat. applicatio) Vezi definitia »

DENTONOMÍE s.f. Clasificare a dinților. [Gen. -iei. / < fr. dentonomie, cf. lat. dens – dinte, fr. nomos – regulă]. Vezi definitia »

SINECHÍE s. f. (Med.) Aderență patologică a irisului în fața posterioară a corneei sau la cristalin; p. gener. orice aderență patologică între formațiuni anatomice vecine. – Din fr. synéchie, engl. synechie. Vezi definitia »

HUMOLOGÍE s.f. (Geol.) Disciplină care se ocupă cu studiul diferitelor forme de humus. [Gen. -iei. / < fr. humologie]. Vezi definitia »